ABC Orientare

Ce este orientarea?

Se spune că cei ce practică orientarea au mintea ascuțită a unui șahist și calitățile fizice ale unui atlet, deoarece acest sport dezvoltă atât concentrarea, gândirea strategică, capacitatea de a lua decizii, cât și abilitățile fizice.   Orientarea poate fi practicată de oricine, de la copii, adulți, seniori, la persoane cu dizabilități.

Cursa de orientare se desfășoară în zone de şes, deluroase, muntoase, împădurite, dar și în parcuri şi oraşe. Aceasta presupune parcurgerea unui traseu într-un timp cât mai scurt, orientarea în teren făcându-se cu ajutorul unei hărți și al unei busole.

Pe traseu sunt instalate posturi de control pe care urmează să le identificăm cu ajutorul unei hărți, pe care acestea sunt marcate. Trebuie să alegem rutele (nemarcate) între posturile de control cu ajutorul hărţii şi al busolei şi să parcurgem traseul contratimp, atingând toate punctele, în ordinea dată. Harta conţine informaţii detaliate asupra terenului (planimetria, vegetaţia, relieful, vizibilitatea etc). Participantul trebuie să citească harta, interpretând corect informațiile oferite de aceasta și, în timp ce aleargă, să ia decizii în alegerea celei mai bune rute.

Cum se desfășoară cursa de orientare?

• Participanții se adună la punctul de start stabilit de organizatori. Este recomandabil să aveți o ținută sportivă, lejeră, pantaloni și bluză cu mânecă lungă, încălțăminte comodă, aderentă. Nu este indicat să plecați în cursă cu bagaje (rucsaci, telefoane, haine suplimentare), deoarece acestea vă vor îngreuna deplasarea și concentrarea. Este bine să aveți la voi o busolă, pentru a vă orienta corespunzător în teren. În funcție de nivel, puteți alege o busolă numită „plachetă” ușor de citit, sau poți opta pentru o busolă pentru deget, mai ergonomică și care este ușor de citit în timp ce alergați.

• La start, veți primi un Si-card, adică un dispozitiv electronic care se fixează pe deget și pe care îl veți folosi pentru a înregistra trecerea pe la punctele de control.  Acesta trebuie introdus prima dată în dispozitivul de la start, pentru a fi citit și înregistrat în sistem. Apoi, pe parcurs, pe măsură ce descoperiți punctele de control (lampioane în culorile alb-portocaliu), veți introduce Si-card-ul în fiecare dispozitiv, urmând a auzi un sunet (beep) însoțit de un mic flash care validează că ați marcat punctul de control.

• De asemenea, la start veți primi o hartă care cuprinde traseul pe care trebuie să îl parcurgeti. Aceasta are marcate elementele de planimetrie (poteci, drumuri, garduri, clădiri etc), de hidrografie (cursuri de apă, mlaștini, lacuri etc), de vegetație (poiană, rariște, pădure etc), curbe de nivel și alte elemente relevante, reprezentate prin semne convenționale. Punctele de control pe care trebuie să le atingeți sunt marcate pe hartă cu un cerc, iar în teren veți regăsi o prismă triunghiulară din material de culoare albă și portocalie. 

• Măsurarea distanțelor pe hartă: scara unei hărți ne arată de câte ori suprafața terestră reprezentată pe hartă a fost micşorată. De exemplu o scară de 1:10.000 înseamnă că harta este de 10.000 de ori mai mică decât suprafaţa terestră reprezentată şi se interpretează astfel: 1 cm pe hartă echivalent 100 m, respectiv 10 cm pe hartă echivalent 1 km în teren. Scara hărţii este trecută în mod obligatoriu pe fiecare hartă și este foarte importantă pentru identificarea corectă a punctelor de control. 
• După primirea hărții, trebuie să analizați cu atenție traseul, pentru a vă face primă idee cu privire la specificul acestuia și la strategia de urmat. Cronometrul pornește o dată cu plecarea de pe loc. Fiecare concurent pleacă pe rând, la o distanță de unul,  două sau trei minute. Ideea de bază în orientare este de a parcurge traseul de la început până la sfârşit cu atingerea punctelor de control marcate în teren, în ordinea prestabilită și marcată pe hartă (veți avea o rubrică unde este trecut numărul postului de control și ordinea sa pe traseul vostru) orientându-vă cu ajutorul hărţii şi eventual al busolei. Depistarea punctelor de control se face obligatoriu în ordinea indicată, dar pe o rută liber aleasă de către fiecare participant, de la post la post. În scopul de a alege ruta cea mai bună posibilă între posturile de control, sportivul analizează caracteristicile terenului, la final câştigător fiind desemnat cel care a parcurs traseul trecând prin toate punctele de control şi a realizat cel mai scurt timp.

• Folosiți busola pentru a vă orienta. Acul magnetic al busolei indică întotdeauna Nordul Magnetic. Iată care sunt etapele folosite în procesul de orientare cu ajutorul busolei:

 Desfășurați harta de concurs, atât cât este nevoie pentru a vedea secțiunea de parcurs și țineți harta în poziție orizontală, astfel încât să aveți înaintea voastră direcția rutei de parcurs..

Plasați latura busolei (tip Sport) de-a lungul rutei pe care vreți să o parcurgeți

Cu harta în mână și busola fixată pe hartă, începeți să vă rotiți pe loc până ce acul magnetic al busolei devine paralel cu liniile Nord-Sud de pe hartă (atenție, capătul de Nord al acului magnetic să fie într-adevăr spre Nordul magnetic). În acest moment sunteți  cu fața înspre directia pe care doriți să o urmați. Busola de tip Sport se ține de obicei în mâna opusă celei care ține harta de concurs. De mare importanță este ca busola să fie ținută orizontal, pentru ca acul magnetic să se miște liber. Harta și busola se țin la un nivel mediu al corpului, iar pentru liniștirea mișcărilor acului magnetic se pot face scurte opriri.

 Dupa ce ați ajuns la punctul dorit de pe teren, continuați să citiți harta și să fixați cu vârful degetului mare punctul de pe hartă în care vă aflați la momentul respectiv. Când poteca sau linia conducătoare își schimbă direcția, mutați vârful policelui în punctul unde doriți să ajungeți.

 Rotiți harta astfel încât să fiți tot timpul cu fața pe directia spre noul punct de atins și orientați corect harta, în așa fel încât acul magnetic al busolei să fie paralel cu liniile Nord-Sud ale hărții de concurs, iar capătul roșu de Nord al acului magnetic să indice sigur Nordul magnetic.

Atenție: Păstrați orice dispozitiv electronic departe de busolă, pentru a nu o deregla.Telefoanele mobile sau alte obiecte electronice pot modifica câmpul magnetic al busolei și acul poate să nu mai corespundă nordului.

Odată ce ați găsit toate balizele în ordinea corespunzătoare și ați trecut de linia de sosire, nu vă rămâne decât să aruncați un ochi la rezultate: clasamentul final al unei curse se face în funcție de cronometru și de verificarea și validarea trecerii pe la fiecare punct de control, cu ajutorul sistemului electronic de însemnare, citit la sosire de computerul GEC (Gestiunea electronică a cursei).

De ce să practicați orientarea?

În primul rând, pentru că bine să învățați să vă orientați,  să luați decizii bune și să găsiți drumul în împrejurimi necunoscute. Faptul că ne bazăm din ce în ce mai mult pe GPS și pe dispozitive electronice pentru a ne deplasa, ne face să ne pierdem capacitatea de a  ne orienta în spațiu, ceea ce este în detrimentul nostru, pentru că se pot ivi situații în care nu avem aceste dispozitive la dispoziție și atunci capacitatea noastră de orientare poate fi esențială pentru supraviețuire.

Apoi, prin cursa de orientare se obţine rezistenţă mărită la efort, precum și îmbunătăţirea stării psihice. Evoluarea în teren necunoscut aduce cu sine stăpânirea de sine, curajul, voinţa şi încrederea în forţele proprii. Numeroasele probleme pe care le întâmpină un practicant al orientării în parcurgerea traseului şi care permit o gamă largă de soluţii, dezvoltă mobilitatea gândirii, spiritul inventiv şi creativitatea. Totodată, prin practicarea orientării se câştigă abilitatea a lua decizii și  viteza de reacție.

În cele din urmă, cursa de orientare este și o ocazie de a vă bucura de natură în împrejurimi deosebite și de a vă face cunoștințe noi. Cu alte cuvinte, o modalitate foarte bună de a vă reîncărca bateriile.

Vă întrebați dacă vi se potrivește orientarea?Vă puteți  alege cursa de orientare în funcție de terenul preferat sau de sportul care vă place: drumeție, mers, alergare, MTB, schi sau caiac, cursa de orientare poate fi practicată prin oricare dintre aceste sporturi. Mai mult, pe lângă sporturile clasice în natură pe distanță lungă sau medie, cursa de orientare a început să includă mai multe variante, precum: alergare de viteză în oraș, alergare în pereche sau în echipă, multisport etc.

În funcţie de distanţele traseelor de parcurs de către sportivi, competiţiile de orientare sunt: Sprint, Medie şi Lungă Distanţă, Semimaraton. De asemenea, sunt populare şi concursurile de Noapte, de Echipe şi de Ştafetă. Dificultatea tehnică şi fizică a traseelor variază în funcţie de vârsta şi sexul sportivilor. De la copii până la seniori, generaţii întregi practică sportul pădurilor. Orientarea este sportul civilizaţiei moderne în sensul că oferă omului tot ce îi lipseşte mai mult şi anume mişcarea în aer liber. Vă așteptăm alături de noi!